Categorie: Eseuri

Exista anumite lucruri care pot fi intelese inainte de a porni pe calea credintei, insa exista si multe altele care presupun o anumita maturitate spirituala. Suferinta este unul dintre aceste lucruri.
Omul – credincios si necredincios, tanar sau batran, bogat sau sarac, crestin sau pagan, bun sau rau, femeie sau barbat deopotriva – nu este capabil sa evite suferinta, ea este atotcuprinzatoare. De vreme ce existi tu vei cunoaste suferinta. Nu am ales noi sa ne nastem, dar din moment ce ne-am nascut suntem obligati sa traim si implicit sa suferim.
Biblia arata ca suferinta, durerea si necazurile isi au inceputul cand un inger de lumina s-a razvratit impotriva stapanirii lui Dumnezeu. Invidia si mandria l-au impins spre dorinta de a-i vedea pe Adam si Eva inchinandu-se lui in locul Creatorului lor. Astfel, el a sedus-o mai intai pe Eva, vasul mai slab, iar apoi si pe Adam. Din acest moment, suferinta, necazul si blestemul si-au facut aparitia pe Pamant, iar deocamdata acestea nu pot fi evitate sau anihilate. Asadar, suferinta este legata organic de pacatul adamic, sau de Satana si de blestemul rostit de Dumnezeu asupra pamantului.
Pentru a sistematiza, macar sumar daca nu in detaliu, cauzele care stau la baza suferintei am ales prima epistola a lui Petru, care ne vorbeste, poate cel mai lamurit dintre epistolele nou testamentale despre acest subiect. Intelegem in I Petru ca suferinta are cel putin cinci cauze majore:

1. Incercarea propriei credinte

„In ea (adica „mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi”) voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie sunteti intristati pentru putina vreme, prin felurite incercari pentru ca incercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este cercat prin foc sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos” (I Petru 1:6, 7).

Apostolul Petru ne spune ca, mantuiti fiind, noi vom cunoaste deopotriva si bucurie si intristare. Iar pentru aceasta bucurie noi nu trebuie sa asteptam pana se termina intristarile, ci chiar cand vom trece prin ele ne putem bucura in Isus cu o bucurie negraita (I Petru 1:8).
Intristare si bucurie – simultan si succesiv. In ceea ce ne priveste am dori intr-adevar sa o cunoastem mai degraba pe a doua. Prima nu ne trebuie, dorim sa dispara total si definitiv. Si totusi, apostolul Petru arata ca suferinta este necesara si este hotarata de Dumnezeu. Sintagma „daca trebuie” are o importanta deosebita in citatul de mai sus. Cu alte cuvinte, vrea sa spuna apostolul Petru, intristarea noastra nu constituie parte a placerii lui Dumnezeu, insa daca trebuie (si Dumnezeu in mod sigur stie daca trebuie sau nu), El o va ingadui in viata noastra. Prin urmare, daca eu trec prin suferinta aceasta inseamna ca ea este necesara in viata mea si a fost permisa de Dumnezeu cu un scop foarte precis. Acest scop deseori scapa puterilor noastre de intelegere.
Acest lucru Petru il spune lamurit in cap. 3:17 „Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu sa suferiti pentru ca faceti binele, decat pentru ca faceti raul!” si 4:19 „Asa ca cei ce sufar dupa voia lui Dumnezeu sa-si incredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa facea ce este bine „.
De ce este ea totusi necesara? Pentru a arata rolul si finalitatea suferintei, Apostolul Petru recurge la o comparatie a credintei noastre cu metalul cel mai pretios din lume. El ne spune ca omul, asemenea unei bucati de metal, in stare naturala este un amalgam de fragmente – aur, argint, lut, noroi, piatra, alte materiale sterile – aflate in stare haotica. Ori, aurul care este un material cat se poate de curat, trebuie separat de tot ce este strain. Prin urmare el va trebui trecut printr-un proces de forjare, topire, purificare si modelare. Prin acest procedeu, elementele vor fi separate, iar materialul pretios va fi si el decantat de impuritati, fragmente, prisos, haos, nebunie, impulsurile firii, influente ale sistemului demonic care domina lumea-. Iar Dumnezeu, in stiinta Lui a hotarat ca acest lucru sa se realizeze nu doar prin rugaciune si studiu biblic, ci si prin suferinta.

2. Slujirea semenilor (2:21-25)

„Caci Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca ci El sa slujeasca,…” (Marcu 10:45)

Ratiunea pentru care a suferit Hristos a fost slujirea, lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu.
Aceasta lucrare aduce cu sine ocara, vorbire de rau, critica, nedreptate, suferinta fizica uneori, umilinta, etc. De altfel Domnul Isus i-a prevenit pe ucenicii Sai de lucrul acesta „In lume veti avea necazuri.; dar indrazniti, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33b). Cel mai important este ca finalitatea unei vieti de slujire a semenilor, insotita inevitabil de suferinta, este intoarcerea acestora la Dumnezeu. Psalmul 126 fagaduieste asa de frumos: „Cel ce umbla plangand cand arunca samanta, se intoarce cu veselie, cand isi strange snopii”.
Iata asadar ca fericirea veritabila oferita urmasilor Sai de catre Domnul Isus este mereu insotita de suferinta. Fericire si suferinta – simultan. De fapt a suferi „din pricina lui Hristos” inseamna a suferi pentru ca suntem implicati cu toata fiinta in lucrarea de impacare a oamenilor cu Dumnezeu, iar bucuria noastra este legata organic de rod – frati si surori in Domnul. De asemenea bucuria noastra este in viitor legata de „aratarea lui Isus Hristos” (1:7) cand el ne va da „Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (I Corinteni 2:9). Comparativ cu aceste lucruri deosebite suferinta noastra devine palida si nedemna de lamentarile noastre. Gloria slavei dupa care tanjim intrece infinit de mult suferintele pe care le induram aici. Este incurajator faptul ca intristarile noastre sunt „pentru putina vreme”, adica limitate in timp si intensitate pe cand binecuvantarile divine –„lauda slava si cinstea la aratarea lui Isus Hristos” (1:7) – ca finalitate a suferintei; incomensurabile si eterne. Ce alinare pentru cei in suferinta!

3. Lupta cu pacatul si ispitele diavolului (3:18; 5:8, 9)

Dumnezeu nu obisnuieste sa le dea copiilor Sai daruri fara valoare. Orice lucru valoros in lumea care traim costa. Renumitul scriitor englez Oscar Wilde marturiseste ca lectia pe care a avut-o de invatat trecand prin desertul suferintei a fost smerenia. Iata ce spunea el: „Suferintele nu sunt lipsite de sens. Acum ceva ascuns din fiinta mea imi spune ca, pe lume nu exista nimic fara sens si ca suferinta are mai mult sens decat orice alt lucru. Acest ceva ascuns in strafundul eului meu, ca o comoara, este umilinta”.
Iata un motiv de ordin personal care are cuprins in sine ideea purificarii, ideea desavarsirii.
„Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii” a spus Domnul Isus in Predica de pe Munte. De ce ii fericeste Isus pe acestia? Pentru ca au ales durerea curatirii de pacate si a formarii unor trasaturi care nu se nasc in om decat odata cu suferinta. Viata cotidiana ne poate incetosa privirea, insa suferinta ni-i poate deschide si poate constitui mijlocul de eliminare a tot ce este pacat si ispita diavoleasca. In acest sens, Charles Spurgeon spunea un mare adevar: „Nici un om nu va imbraca vreodata haina neprihanirii lui Hristos pana nu este dezbracat de frunzele sale de smochin” Da, este dureroasa intalnirea ta cu Hristos. In hainele tale murdare preferi, ca si Apostolul Petru altadata, ca Domnul sa plece de la tine; insa El insista sa te curateasca si sa-ti ofere haine noi. Dar mai intai tu trebuie sa te dezbraci de toata influenta demonica deoarece Satan tinde sa-ti perverteasca insasi fiinta ta, caracterul. Dar noi avem optiunea fie sa ascultam de Dumnezeu prin incredere in El si consecventa fie sa ascultam de Satana, cedand ispitei.
Deci care este finalitatea unei asemenea cai? Domnul Isus continua si spune „…caci a lor este imparatia cerurilor”. Asadar, calea suferintei este calea progresului spiritual, a desavarsirii si in nici un caz a propriei distrugeri.

4. Trairea in neprihanire si ascultare de Hristos (2:24 3:14; 4:4, 16)

Prorocul Vechiului Testament, Ieremia, a ales intr-adevar sa fie o „insula de lumina” in mijlocul unei „mari de intuneric”. El a ales sa ramana fidel Dumnezeului sau. Chiar daca mesajul pe care il avea de transmis poporului era, in esenta, o amenintare si o judecata impotriva cetatii si a intregii tari. Aceasta cale a inclus in sine suferinta si aceasta nu din partea unui popor pagan, fara de Dumnezeu, ci chiar din partea poporului ales al lui Dumnezeu. Cu atat mai mult intre crestini si necrestini exista aceasta incompatibilitate. Daca un copil al lui Dumnezeu are ca principii de viata blandetea, dragostea, pacea, bunatatea, facerea de bine, infranarea poftelor, lumea prefera rautatea, ura, nesupunerea, facerea de rau, satisfacerea poftelor s.a.m.d. Credinciosul are siguranta pacatelor iertate si a vietii vesnice in Isus Hristos; iar ca principiu de traire credinta. Lumea nu are nici o siguranta, ea ere „credinta miopului” conform careia „aici e iadul, aici e raiul”, atat si nimic mai mult. Daca viata si existenta unui credincios ii apartin in exclusivitate lui Dumnezeu, lumea este controlata de Satan, cel caruia i-a si inchinat taria. „De aceea – spune Petru – se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei, la acelasi potop de desfrau, si va batjocoresc” (4:4).
Diferenta merge mai departe atingand viata de dincolo, unde unii vor mosteni viata vesnica iar altii pierzarea vesnica. Datorita acestor diferente crestinul va avea de suferit.
De alta parte, disciplina suferintei – a marii suferinte conditionate de trairea in neprihanire si ascultare de Hristos – este singura care a infaptuit toate inaltarile de pana acum in sfera umanului. Ganditi-va la onoarea numelor amintite in cartea Evrei capitolul 11. Ganditi-va la crestinii din primele veacuri, din timpul lui Nero, Domitian, Titus, Marc Aureliu, Septimiu Sever, Decius, Valerian, s.a.m.d. Acesti oameni au cunoscut la orice pas din viata lor primejdia mortii. Suferintele extraordinare ale acestora ar trebui sa ne copleseasca.
De fapt toti eroii biblici, pe langa fericirea autentica si profunda au gustat mai mult decat suficient din paharul suferintei. Aceasta este si definitia crestinismului, in terminologia lui Steinhardt „reteta de fericire” si „tortura de neindurat”, concomitent. Domnul Isus Hristos insusi descrie calea crestina ca fiind uneori foarte grea, alteori ca fiind foarte usoara. Variatii in extreme. El spune „ia-ti crucea si urmeaza-Ma”. Imediat dupa aceasta el afirma: „jugul meu este bun si sarcina mea este usoara”, aceasta este calea ingusta, calea ascultarii de Dumnezeu, singura cale care ne conduce spre cer. Alternativa nu exista.

5. Desavarsirea si intarirea noastra (5:10)

„Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere, si va va face neclintiti”.

Suferinta este o lege a lumii in care traim, inscriindu-se in ordinea naturala a lucrurilor, avand o finalitate precisa. Dumnezeu isi asuma responsabilitatea ca in suferinta sa ne desavarseasca; sa ne intareasca; sa ne incarce cu putere si sa ne faca neclintiti. Stiind acest lucru mai putem considera suferinta ca un blestem-? Apostolul Pavel spune tanarului Timotei – „Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat” (2 Timotei 2:15). Iata suferinta este menita sa te incerce pentru a-ti conferi calitatea de „om incercat”. Privita din acest punct de vedre suferinta devine un privilegiu.
Poate ca ti se pare ciudat ca toti din jurul tau sunt folositi de catre Dumnezeu; se pot bucura de viata si de lucrarea lor din Biserica, in timp ce tu esti lipsit de putere, discreditat pe nedrept si uitat. Stai linistit si nu renunta. Este doar tratamentul lui Dumnezeu pentru insanatosirea si intarirea ta. De fapt infrangerea pregateste noi victorii. Persevereaza pana la capat si cauta sa identifici cauza suferintei tale, precum si nevoia ta care inca n-a fost rezolvata in tine. Este cert ca singurul scop al lui Dumnezeu pentru care tu esti nevoit sa strabati desertul suferintei este binecuvantarea ta, intarirea si desavarsirea ta si proslavirea Lui.

In concluzie putem spune ca Dumnezeu foloseste suferinta in urmatoarele scopuri:
1. Sa ne incerce taria credintei
2. Sa-i castige pe cei pierduti
3. Sa ne curete de „impuritati”
4. Sa ne invete sa ne incredem mai mult in El
5. Sa ne desavarseasca caracterul.
Datoria mea si a ta este sa acceptam suferinta ca pe o modalitate a lui Dumnezeu de a ne binecuvantati caracterul. Sa nu pierdem aceasta binecuvantare.

Cunoasterea lui Dumnezeu
Cand privim maretia universului in care traim si ne uitam cu bagare de seama la noi insine si la toate evenimentele petrecute in istorie, ne intrebam: Care este cauza tuturor acestor realitati. Daca pentru multi raspunsul este intamplarea, hazardul, evolutia, pentru cei credinciosi raspunsul este unul singur Dumnezeu.

Pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu, Sfanta Scriptura ne prezinta marturii despre existenta, imaginea, caracterul si lucrarea lui Dumnezeu. Pentru ca acest subiect este foarte vast voi prezenta doar cateva aspecte din acest subiect.

I. EXISTENTA LUI DUMNEZEU
Pentru ca marturiile care atesta existenta Lui Dumnezeu sunt atat de evidente si convingatoare, Psalmistul afirma numai: Nebunul zice in inima lui: “Nu este Dumnezeu”. Ps 14:1, iar cei care-i intorc spatele fara sa ia seama la aceste evidente ajung in intunecime spirituala si nebunie. Rom. 1:21-22.

Suntem siguri de existenta lui Dumnezeu luand in considerare urmatoarele marturii:

Marturia creatiei. Dumnezeu este cauza primara a tuturor lucrurilor vazute si nevazute. Psalmistul afirma: …..Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. Ps.19:1. Iar apostolul Pavel scriind romanilor spune: Ce se poate cunoaste despre dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat despre Dumnezeu. In adevar insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot desvinovati. Rom.1:20-21. Vazand ca in univers exista intelepciune, lege si scop, putem spune cu convingere ca acestea sunt urma existentei lui Dumnezeu.

Marturia Scripturii. Scriptura este Cuvantul Lui Dumnezeu care vorbeste despre Dumnezeu si lucrarile pe care El le implineste. Pentru ca acest Cuvant s-a dovedit adevarat si a fost probat prin implinirea lui in istorie el dovedeste existenta celui care l-a transmis. 2 Tim.:3:16-17, 2Pet. 1:21. Mat 24:35, Mc.13:31, Luca 21:26.

Marturia constiintei. In fiecare din noi exista gandul vesniciei si acest legiuitor numit constiinta, care judeca aproband s-au dezaproband faptele pe care le implinim indiferent de vointa noastra. Aceasta realitate ne arata ca in noi exista o voce care striga confirmand existenta lui Dumnezeu. Rom. 1:19. Ps.32:2-3

Marturia istoriei. Multe evenimente din istorie isi gasesc explicatia doar punand in dreptul lor numele Dumnezeu. Astfel formarea si existenta Israelului, succesiunea marilor imperii care au stapanit lumea in ordinea anuntata de Daniel si Ezechiel, implinirea planului mantuirii, toate arata ca Dumnezeu este acel care guverneaza. Cea mai mare evidenta din istorie despre existenta lui Dumnezeu, este intruparea Domnului Isus. El este acel care ni l-a descoperit pe Dumnezeu la nivelul intelegerii noastre. Ioan 1:14-18

Marturia experientei personale. Cea mai mare marturie ramane faptul ca sunt oameni care l-au intalnit pe Dumnezeu. Putem numi pe Avraam, Moise, Iosua, Ilie, dupa invierea Domnului Isus ucenicii, martorii invierii, Saul. In chip spiritual au parte de aceasta experienta insa, toti cei care cred, si-l accepta pe Domnul Isus. Ioan 14:9 si 23-24.

II. CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU

Noi oamenii putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu pentru ca El se descopera. Daca primul om l-a cunoscut pe Dumnezeu prin experienta intalnirii si comunicarii directe, dupa caderea in pacat pentru om nu mai exista posibilitatea de a sta fata in fata cu Dumnezeu si sa mai traiasca. Greutatea intalnirii cu Dumnezeu este cauzata nu numai de pacatul care ar atrage pedeapsa imediata, ci si de faptul ca Dumnezeu este Duh iar noi suntem limitati de natura fizica, in care percepem lucrurile inconjuratoare prin cele 5 simturi. Daca primii oameni pastrau vie imaginea lui Dumnezeu prin constiinta, din cauza pacatului si constiinta s-a intunecat. In ciuda acestor obstacole avem posibilitatea sa-l cunoastem pe Dumnezeu pentru ca El se descopera la nivelul intelegerii noastre. Cunoastem pe Dumnezeu prin modul in care ni se prezinta:

a ) Dupa numele sub care se descopera –

La evrei numele unei persoanei nu era un simplu apelativ, ci un mesaj care poarta in sine informatii despre persoana caruia i se atribuie. Numele sub care Dumnezeu se descopera ne ajuta sa ne formam o imagine despre El. Asfel – Iahweh – Iehova, numele cel mai des intalnit descopera faptul ca Dumnezeu exista vesnic. Asa se prezinta El lui Moise spunand: …Eu sunt cel ce sunt Exod 3:14. Evreii cand intalneau acest nume in scrierile sulurilor sfinte nu-l pronuntau pentru ca ei credeau ca atunci cand este rostit Dumnezeu care este vesnic este prezent si in momentul cand este rostit numele. Ei au inlocuit acest nume cu Adonai – ce il identifica pe dumnezeu ca Domn si Stapan. In Sfanta Scriptura gasim o combinatie a acestui nume cu alti termeni care descopera insusirile si lucrarea pe care o implineste Dumnezeu:

Astfel

Iehova Ire – Domnul poarta de grija Gen. 22:14,

Iehova Nisi – Domnul Steagul meu – Ex.17:15,

Iehova Salom – Domnul pacii – Jud 6:24,

Iehova Sabaot – Domnul ostirilor – I Sam. 1:3,

Iehova Tidchenu – Domnul neprihanirea mea Ier 23:6 etc.
Cel mai des Dumnezeu se descopera lui Israel sub Numirea

Iahweh Yelohim Israel – Domnul Dumnezeul lui Israel, Jud 5:3.

Primul nume intalnit in Biblie sub care Dumnezeu se prezinta este

Elohim – Gen 1:1 ce cuprinde o forma de plural, aratand faptul ca Dumnezeu este unul in unirea celor trei persoane Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant.

b) Dupa atributele Sale

Putem sa dobandim o imagine despre Dumnezeu urmarind Sfanta Scriptura care prezinta pe Dumnezeu aratandu-ne atributele, insusirile Sale.

Astfel intalnim atribute naturale:

Dumnezeu este Duh – Ioan 4:24,

Dumnezeu este Etern –Vesnic – Ps.90.2 Isaia 57.15.

Dumnezeu este Omnipotent. Iov 42.2,

Dumnezeu este Omnistient I Cron 28: 9.

O alta categorie a atributelor care descopera identitatea lui Dumnezeu este cea a atributelor morale:

Dumnezeu este Sfant. Isaia 6:3,

Dumnezeu este Milostiv Ps.103:8,

Dumnezeu este Drept Deut 32:4,

Dumnezeu este Dragoste I Ioan 4:8,

Dumnezeu este credincios Deut 7:9. Etc.

c) Dupa lucrarile Sale

Pentru a ne forma o imagine despre Dumnezeu alaturi de numele sub care El se prezinta si atributele Sale, trebuie sa urmarim si lucrarile pe care El le-a implinit. Intreaga creatie ne vorbeste despre puterea si intelepciunea lui Dumnezeu, apoi Eliberarea Israelului din Egipt, a fost o demonstratie a ceea ce este Dumnezeu pentru Faraon si poporul Egiptului. Dumnezeu se descopera ca fiind stapanul fiecarui domeniu al existentei El poate pedepsi pe cei rai dar si ocroti si izbavi pe cei credinciosi. Minunile din timpul calatoriei Israelului sau a cuceririi tarii Canaanului dovedesc ca Dumnezeu poarta de grija implineste promisiunile si da biruinta celor care cred si asculta. Mult mai puternic straluceste Dumnezeu, luand in considerare felul in care a revelat si a condus istoria pentru implinirea planului mantuirii.

d) Dupa imaginea descoperita in Domnul Isus

Cel care ne-a prezentat pe Dumnezeu intr-o imagine completa, pe intelesul nostru este Domnul Isus. Pavel spune: …El care este oglindirea slavei Lui si intiparirea fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui …Evrei 1:3.

Urmarind persoana, caracterul si lucrarea Domnului Isus, putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu, pentru ca Domnul Isus a spus lui Filip: Cine m-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Ioan 14:9

III.CONCLUZII
Luand in considerare felul in care se descopera Dumnezeu, putem spune: Dumnezeu este unul singur, Creatorul Sustinatorul si Stapanitorul tuturor lucrurilor din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. El doreste comunicarea cu omul, coroana creatiunii Sale, pe care doreste sa-l izbaveasca de pacat prin planul mantuirii implinit prin Fiul Sau, si cu care doreste sa petreaca vesnicia in slava. Noi oamenii fata de Dumnezeu, avem responsabilitatea sa credem, sa-L ascultam implinind voia Sa si sa-l slujim pana la capatul vietii.

Scumpul meu,

Iti trimit aceasta scrisoare prin unul din ucenicii Mei. Vreau sa-ti spun cat de mult te iubesc, ca ma intereseaza soarta ta si as dori sa comunicam.

Azi dimineata, cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca-mi vei spune: “Buna dimineata!”, dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai observat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa grabit. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am fredonat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.

Mai tarziu, te-am privit mergand si discutand aprins cu prietenii. Ah! Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am apropiat si am sperat sa-Mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine, fara sa Ma bagi in seama.

Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura. Am strigat din ceruri cu glas de tunet, doar, doar, Ma vei auzi. Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii. Mi-am zis: “Cu siguranta Ma va vedea!”, dar, ca un facut, nu M-ai vazut.

Seara, la sfarsitul zilei, ti-am trimis un minunat apus de soare. Apoi ti-am facut cu ochiul de mii de ori prin stelele Mele stralucitoare, nadajduind ca Ma vei vedea si-Mi vei face si tu cu ochiul. Am ramas inselat si de data aceasta.

Apoi la culcare, am revarsat lumina lunii pe fata ta ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat. Am nadajduit ca, macar acum, sa-Mi vorbesti. Nu Mi-ai spus nici un cuvant. M-a durut mult lucrul acesta; totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau, sperand ca macar a doua zi dimineata vei observa prezenta Mea.

Tot astfel, in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai, sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau. Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul. Eu sunt Pastorul cel bun care Isi da viata pentru oile Lui. Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug. Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul. Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea. Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc. Pentru binele tau, te rog sa-Mi raspunzi.

“Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine.”

Al tau prieten care te iubeste,

ISUS HRISTOS

Tu crezi Biblia ?

Unii n-o cred!

Altii spun ca o cred, dar n-o traiesc!

Altii spun ca Biblia este adevarata si demonstreaza lucrul acesta prin punerea in practica vietilor lor, invataturile ei.

Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Dumnezeu a insuflat? oameni sfinti care au vorbit si au scris voia Lui.
Unii pretind ca Biblia este corecta din punct de vedere istoric si incorecta stiintific. Daca acest lucru ar fi adevarat, atunci am putea sa ne-ntrebam daca Biblia are cu adevarat raspuns la nevoile noastre spirituale.

Stiati totusi ca Biblia ne-a spus care este forma pamantului, inainte de a ne-o dovedi Columbus? Isaia, unul din profetii Vechiului Testament, vorbind despre Dumnezeu in cartea sa la capitolul 40, versetul 22, zice: ?El sade deasupra cercului pamantului.?

Arheologii, in lucrarile lor de explorare a pamantului Bibliei, au gasit ca datele istorice ale Bibliei sunt exacte. De exemplu, arheologii au descoperit multe table babiloniene facute imediat dupa potop care se refera la acest eveniment. Este clar astfel, ca un potop a distrus pamantul, asa cum spune Biblia, desi criticii fara credinta tagaduiesc acest lucru. Asa cum a zis marele savant Isaac Newton, ?Sunt mult mai multe dovezile de autenticitate in Biblie, decat cele ale oricarei istorii (seculare) profane.?

Biblia ne reda fapte pe care noi nu le-am fi putut descoperi niciodata prin cercetare sau prin rationament. Aceste fapte au de-aface cu lucruri spirituale. Biblia ne spune cum Dumnezeu vrea ca noi sa traim. Ea ne vorbeste despre dragostea lui Dumnezeu pentru fiinta umana si despre judecata iminenta asupra celor care Ii resping mana Lui plina de indurare.

Biblia ne spune cum Domnul Isus Hristos a devenit om, cum a trait pe pamant 33 de ani – ca sa ne arate cum sa traim. El a murit pentru pacat, pacatul nostru, si prin moartea Sa, toti cei care L-au primit, au pacatele iertate.

Invierea glorioasa a Domnului Isus Hristos nu este un mit, ci un fapt. El a inviat, aratandu-ne si noua ca cel ce crede in El, intr-o zi va invia pentru viata vesnica. Apoi, Domnul Isus Hristos S-a inaltat la cer si sade acum la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. El va reveni in curand pe nori.

Toate aceste lucruri le invatam din Biblie.

S-ar putea ca tu sa crezi deja aceste lucruri. Daca este asa, de ce sa nu inveti si mai multe din Biblie despre Dumnezeu, care vrea ca tu sa traiesti? Nu este chiar asa de complicat. Dumnezeu, prin acelasi Duh care a inspirat pe acei oameni sfinti sa scrie, este gata acum si vrea sa-ti descopere voia Lui cu privire la tine. El isi descopera voia Lui prin Scriptura.

Tinerii din zilele noastre se tem de prea multa munca si se poarta ca si cum sudoarea fruntii – ca rezultat al unei munci cinstite – ar fi ceva de care sa te rusinezi. Oare chiar toti, in mod egal, sunt speriati de un mers mai obosit si de o fata mai umflata?!
Acest duh de lenevie da nastere caselor unde se aduna tinerii la jocuri de noroc, umple puscariile de tineri lenesi care umbla aiurea si nu fac nimic, umple discotecile cu vagabonzi si tin casele de ajutorare si institutiile de caritate foarte active.

Tineri ca acestia nu vor construi niciodata case uriase si fabrici, nici cladiri precum Cetatea de Scaun a Sucevei care dainuie de mult timp sau alte cladiri si blocuri inalte ca in zilele noastre. Cei care au construit astfel de cladiri nu erau lenesi si nici fricosi de munca.
Toti baietii din America au auzit de Tipografia mare a lui Harpers. Deci, toti baietii acestia cunosteau foarte bine paginile cartilor lor frumos colorate si poate ca multi au vazut si Tipografia din orasul New York. Dar daca eu i-as fi intrebat pe unii baieti cum se face ca fratele mai mare a lui Harper a gasit o casa asa de frumoasa si impozanta, poate ca mi-ar fi spus ca omul acesta a fost „un mare norocos”.

Intr-adevar, a fost norocos. Dar un prieten vechi, lucrator la tipografia aceea, ne-a dezvaluit secretul acestui om norocos.
El insusi, editorul principal si cu cel mai mare dintre baietii lui Harper au invatat meseria de tipograf cu multi ani in urma, pe strada John din New York. Ei si-au inceput viata lor fara noroc, dar cu maini voitoare sa munceasca si minti active; un noroc suficient de mare pentru orice om tanar din tara asta libera.
„Uneori, dupa ce ne faceam treaba pe ziua respectiva, James Harper spunea:
‘Thurlow (asa il chema pe editor), hai sa mai desfacem un palet mare de hartie. Numai sa-l desfacem. Sa-l avem gata desfacut pe maine’.
In general, cadeam de acord, dar fara prea mare tragere de inima sa „desfacem numai” paletul, insa James ma pacalea si radea la bombanelile mele si niciodata nu ma lasa pana nu desfaceam complet tot paletul si asezam hartia frumos si intinsa perfect la colturi, gata de lucru pentru a doua zi.
Vara ne-am facut un obicei sa mergem mai devreme la lucru si pana ceilalti baieti si barbati isi mancau micul dejun, noi aveam jumatate din treaba noastra facuta pe ziua aceea. Ne dadeam intalnire mai devreme si porneam spre strada John. Ceream cheia de la ofiterul de serviciu batand usor in gemuletul lui, iar domnul Seymour o lua de sub perna si ne-o dadea prin oblonul geamului.

Facand asa, n-aveam probleme cu nimeni si nici treaba cu baietii rai care faceau numai nazbatii, iar pe deasupra, adunam bani la buzunar pentru munca facuta.”
Cheia data prin oblonul geamului ne vorbeste despre secretul „norocului” acestor doi barbati care s-au ridicat pana au devenit eminenti, foarte cunoscuti si cu un nume bun, in timp ce alti baieti care dormeau adanc in acele ore de dimineata, au ramas necunoscuti si ” fara noroc” cum spun ei. In loc sa-l urmareasca pe seful lor cand era cu spatele si sa spuna celorlalti, aprinzandu-si o tigara: „Hei, baieti, haideti acasa, am facut indeajuns pentru azi!”, fratii Harper spuneau: „Hai sa mai lucram un pic si peste program, sa ne pregatim lucrul pe maine , ca sa ne fie mai usor !”

Acest „sa mai lucram un pic peste program” – care pe multi ii sperie in zilele noastre si-i face sa fuga in Vest, pe vapoare, sau oriunde, mancand resturi si cautand cum s-ar putea face bani fara sa muncesti – a pus temelia viitorului maret al acestor doi tineri care erau doar ucenici sarguinciosi.
Astfel de baieti erau bucurosi sa mearga seara la culcare si sa doarma dusi. Ei n-aveau timp de pierdut, energie de risipit, ganduri de lenevie si nici conversatii murdare.
Printre ultimele cuvinte rostite de James Harper – cuvinte potrivite sfarsitului unei astfel de vieti – au fost: „Nu este cel mai bine sa studiezi cum sa lucrezi cat mai putin, ci cum sa lucrezi cat mai mult.” Aceste cuvinte trebuie intiparite in mintea fiecarui tanar care asteapta sa devina ceva in viata.
Tineri si tinere, puneti-va in gand acest lucru: oamenii mari de maine ai tarii noastre – Romania – vor fi acei care astazi fac ceea ce acesti baieti au facut in copilaria lor.
Daca veti fugi de munca, daca va veti enerva pe seful vostru sau pe cei ce va invata sa fiti credinciosi, daca va sculati tarziu dupa o noapte petrecuta in placeri lumesti, cautand cum sa inlocuiti munca cinstita cu speculatii, atunci nu veti fi altceva decat victima propriilor voastre nebunii.

Cei pe care voi ii intalniti si sunt imbracati frumos, cuviincios, care muncesc si sunt ascultatori, ocupandu-se de lucruri serioase, cei care invata sa faca lucruri bune si corecte sunt cei despre care se spune ca au „noroc”. Munca peste program nu este o teroare pentru ei. Dimpotriva, ei se pregatesc sa ia locul celor mari conducatori ai tarii noastre. Ei au descoperit secretul lui James Harper. Cheia data prin oblonul de la geam dis-de-dimineata ne spune, de fapt, totul despre aceasta poveste!

Matusa Silvia

CREIERUL UNORA, CALCULATORUL ALTORA & ETERNITATEA?

de Catalin Dupu

Sa fie scenariu SF sau realitate? Viata eterna ar putea deveni realitate peste numai cateva zeci de ani. Suportul nu va mai fi actualul corp, ci un hard-disk de
computer, este ideea facuta de un cercetator. Solutia prevazuta de acesta este
simpla in principiu: continutul creierului va putea fi descarcat intr-un computer si
vom putea trai mai departe.

„Este destul de realist sa ne asteptam ca in jurul anului 2050 sa existe posibilitatea incarcarii continutului unui creier intr-un computer si astfel moartea nu va mai fi o problema”, a prezis Ian Pearson, seful unitatii de futurologie de la British Telecom, citat de „The Observer”.

Aceasta tehnica va costa insa foarte mult si va ramane rezervata celor bogati cel putin inca 20 de ani dupa aparitia ei. „Daca sunteti saraci, va trebui in mod sigur sa asteptati pana in 2075 sau 2080 pentru ca ea sa devina ceva accesibila”, a adaugat el. Aceste masini cu emotii ar putea avea aplicatii in aviatie, unde, de exemplu, calculatoarele de bord nu vor fi atat de „speriate” de perspectiva unei prabusiri si le va determina sa faca tot posibilul sa duca avionul cu bine la destinatie.

Putem presupune ca visele cercetatorului se vor implini. Limitat. De un singur lucru a uitat britanicul sau l-a omis: viata vesnica nu depinde nici de creierul nostru, nici de computer. Motivele? Eternitatea umana, in alta forma desigur, va intra „in functiune” dupa Judecata Domnului, potrivit Sfintei Carti Biblia, eveniment unde nu creierul conteaza, ci inima.

In al 2 lea rand, e putin probabil sa credem ca aceste masinari, calculatoarele, vor tine o vesnicie. Trebuie doar un virus „serios” si eternitatea inseamna viata la lada de gunoi!

Catalin Dupu

www.catalindupu.4t.com

ADMINISTRAREA TIMPULUI

Privind retrospectiv viata, am dori de multe ori sa fim din nou copii sau tineri pentru a lua totul de la inceput. Cu un sentiment de neimplinire, de insatisfactie, multi dintre noi ne simtim secatuiti de puteri in fata tuturor cerintelor vietii, iar gandul la viitor ne umple de o si mai mare neliniste. Cu mintea rascolita, probabil te intrebi: „voi fi capabil sa realizez ceva in anii ce vor urma?”. Totul depinde de modul in care am folosit fiecare luna, fiecare saptamana, fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut sau secunda. Probabil ca acum cea mai nimerita rugaciune este cea a psalmistului care spunea: „Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta!”(Ps. 90:12).
Timpul reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale „patrimoniului” pe care il avem in viata, iar controlul asupra timpului poate face diferenta dintre succes si esec. Asadar cum putem sa profitam la maxim de cele 24 de ore pe care le avem in fiecare zi? Care sunt deprinderile pe care trebuie sa le avem? Care sunt uneltele necesare unei administrari eficace a timpului? In acest articol am dori sa privim la patru pasi necesari in administrarea corecta a timpului:
¨ Identificarea valorilor;
¨ Stabilirea obiectivelor;
¨ Planificarea;
¨ Evaluarea.
1. Identificarea valorilor
A pierde timpul inseamna a pierde viata, iar a castiga timpul inseamna a castiga viata. Dar castigarea timpului este legata in mod direct de tipul activitatilor in care investim energie. Multi oameni traiesc o viata frenetica, plina de activitati diverse, insa toate acestea nu le garanteaza un final plin de satisfactie. Nu multimea activitatilor aduce cu sine implinirea, ci tipul acelor activitati. Asadar, nu are importanta numarul de ore lucrate cat ceea ce faci in acele ore. Se impune deci, o cantarire a valorilor. Astfel, activitatile pe care le prestam zilnic pot fi clasificate in functie de importanta, respectiv de urgenta pe care o cer. De cele mai multe ori, urgentele sunt evidente, cer o atentie imediata, dar adesea nu sunt importante. Pe de alta parte, activitatile importante, care nu sunt si urgente, cer mult mai mult efort pentru a fi demarate. Insa doar ele contribuie la implinirea obiectivelor si prioritatilor majore in viata. Mult timp este folosit pentru lucruri care nu cantaresc nimic in ochii lui Dumnezeu. Desi am putea gasi scuze pentru fiecare actiune intreprinsa, daca suntem sinceri, am vedea ca sunt unele chestiuni care nu fac altceva decat sa ne aglomereze in mod inutil viata. Pentru identificarea adevaratelor valori putem sugera cateva modalitati.
In primul rand, este necesar sa cunosti ceea ce este valoros in cantarul lui Dumnezeu. El spunea prin scrierea lui Isaia urmatoarele: „gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre” (Isaia 55:8,9). Ca si crestini care traim printre oameni lumesti putem sa fim afectati de filozofia lor de viata si, fara sa sesizam, incepem sa urmarim aceleasi interese meschine. De aceea a fost inspirat Pavel sa scrie : „tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca” (Filipeni 4:8). Cu parere de rau trebuie spus ca multi din cei ce se pretind crestini au inversat valorile si traiesc pentru ei insisi, ghidati de poftele lumesti. In acest sens este binevenit indemnul: „Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna placuta si desavarsita” (Rom. 12:2). Asadar, valorile reale sunt valorile lui Dumnezeu. Studierea Scripturii ne poate ajuta sa vedem ca ajutarea celor nevoiasi, rugaciunea, slujirea altora, vestirea Evangheliei se numara printre acele lucruri apreciate de Dumnezeu.
Un alt mod de a identifica valorile este testul timpului. Daca ceva este valoros si peste 100 de ani sau mai mult, atunci cu adevarat acel lucru sau acea activitate trebuie sa capete atentia cuvenita. Dupa ce vei muri, va ramane ceva din toata truda ta? Sau, in vesnicie va cantari greu zbaterea ta de acum? Apostolul Petru avea o dorinta arzatoare care si-a exprimat-o astfel: „Imi voi da osteneala dar, ca si dupa moartea mea sa va puteti aduce aminte de aceste lucruri” (2 Petru 1:15). Ai ceva pentru care se merita sa depui un efort considerabil? O persoana a afirmat ca: „daca nu ai o cauza pentru care sa fii gata sa-ti dai chiar si viata, atunci existenta ta este fara sens”.
2. Stabilirea obiectivelor
Un pas foarte important in a castiga controlul asupra timpului este stabilirea obiectivelor. Toate obiectivele pe care ni le stabilim in viata trebuie sa rezulte din valorile pe care ni le-am definit. Trecand in revista toate lucrurile si actiunile pe care le consideram importante trebuie sa alegem ceva care se preteaza cel mai bine capacitatilor, talentelor si maturitatii noastre. Se cere aici calauzire din parte lui Dumnezeu. Numai asa vom fi capabili sa descifram tipul de activitate pe care trebuie s-o facem, iar daca vrem sa realizam cu adevarat ceva ii vom face loc intre prioritati. Nu putem sa facem mai multe lucruri bine. De aceea se impune o cristalizare a gandirii, urmata de un efort sustinut in realizarea a ceea ce ne-am propus. Cineva spunea ca : „daca tintesti aiurea nimeresti aiurea”. Avand in minte un obiectiv concret vom putea spune „nu” la ceea ce este nesemnificativ. Aici se potriveste zicerea ca: „Cel ce spune mereu „da” devine un nimeni”.
Domnul Isus a venit in lume cu un obiectiv specific, clar, unidirectionat, acela de a sluji si de a-si da viata ca rascumparare pentru noi. Numai asa a putut sa exclame in final: „s-a ispravit!” Tu, ca si crestin, ce obiective ai pentru anul ce vine? Sugeram cateva obiective rezonabile: sa conduci un suflet la Hristos, sa citesti Biblia in intregime intr-un anumit interval, sa vizitezi cateva persoane bolnave, sa ajuti periodic o familie nevoiasa, sa vizitezi pe cei care ar avea nevoie de incurajare, mangaiere, etc.
3. Planificarea
In cartea profetului Isaia gasim scrise urmatoarele: „dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese” (Isaia 32:8). Un om intelept planifica cu minutiozitate etapele concrete pentru atingerea unui obiectiv. Nici un invatator sau profesor nu preda la voia intamplarii, ci urmeaza o anumita programa de lucru. Noi crestinii trebuie sa fim de asemenea foarte ordonati. Apostolul Pavel a fost extrem de ordonat in ceea ce lucra. Astfel, pe cand isi lua ramas bun de la prezbiterii din Efes, el spune urmatoarele: „va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fapte 20:27, 28). Asta presupunea faptul ca marele apostol avea un anumit set de invataturi pe care-l transmitea cu atentie fiecarei biserici nou infiintate. De fapt, orice epistola paulina este structurata logic, subliniind ca acest invatator opera cu anumite doctrine in mod sistematic. Acesta este un bun model pentru noi, lucratorii de astazi. Nu este corect sa lucram haotic deoarece Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al randuielii (1 Corinteni 14: 33). Asa cum o gospodina buna isi aranjeaza timpul pentru a realiza toate treburile casnice (Prov. 31:15, 16,25), tot asa un credincios trebuie sa planifice. Unor crestini li se pare nespiritual sa planifice, ripostand ca ei umbla calauziti de Duhul lui Dumnezeu. Sa nu uitam insa ca acelasi Duh al lui Dumnezeu a participat la creatie si totul a fost facut in mod ordonat, logic, conform planului lui Dumnezeu. Iar daca Dumnezeu a avut un plan bine elaborat inca din vesnicie, cine suntem noi, care ne dovedim a fi atat de imperfecti si uneori incapabili de a ispravi lucrarea, sa nu planificam? Mai degraba lenevia sau teama de a ne asuma anumite responsabilitati in intervale de timp precise ne fac sa nu planificam. De asemenea rusinea de a nu duce la indeplinire acele lucruri ce ni le propunem ne face sa batem in retragere cand este vorba de planificare. Asadar, timpul folosit cu intelepciune cere planificare si timpul care da cele mai mari rezultate este acela investit in planificare.
4. Evaluarea
Cand Dumnezeu a finalizat procesul creatiei „s-a uitat la tot ce facuse si iata ca toate erau foarte bune” (Gen. 1:31). Pavel, fiind la sfarsitul activitatii sale, a spus: „M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii pe care mi-o va da Domnul…” (2 Tim. 4:7,8). Domnul Isus a spus: „am sfarsit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4). Pentru ca la finele vietii sa poti rosti ceva identic, trebuie sa inveti sa evaluezi sau sa te auto-evaluezi in repetate randuri in modul cel mai realist posibil. Ce am facut pana acum si cum am facut? Cum se putea face mai bine? Unde pot indrepta ceva? Acestea sunt cateva intrebari care te pot ajuta sa iti corectezi lucrarea in asa fel incat sa nu fi alergat in zadar. Domnul sa ne binecuvanteze pe toti in noul an cu realizari sfinte spre slava Lui!

Daniel Grigoriciuc

Oradea, 18.01.2002

Astorgoii si Entuziasmul

2 Timotei 3:1 Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2 Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie,
3 fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfrinati, neimblinziti, neiubitori de bine,
4 vanzatori, obraznici, ingimfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5 avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.

Romani 1:29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; Sunt soptitori,
30 birfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,
31 fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila.

O imagine a lumii noastre de 50 de ani incoace

Daca am incerca o traducere noua a textelor din Romani si Timotei 2, atunci ar trebui sa traducem unele cuvinte care ne intereseaza cam asa:

In vremurile din urma oamenii vor fi fara respect pentru vreo autoritate, fara sentimente naturale, greu de impresionat, greu de induplecat, fara respect…etc.

Ambele texte sint fascinante in original, fiind o lectie de stil din partea apostolului Pavel. Descrierea decandentei lumii in care traia precum si a generatiilor viitoare care nu anuntau nimic mai bun.

Acest mesaj este in urma a trei evenimente: o boala care m-a tinut la pat dindu-mi timp mai mult de cugetare, un post mai lung de televizor, o intilnire cu un prieten departat. In rastimpul de boala, dar mai ales dupa ce am sfirsit-o cu durerile si am simtit din nou bucuria de a trai normal, m-am intrebat de ce atita apatie in bisericile noastre, de ce atita lipsa de entuziasm pentru viata care este oricum asa de bogata si de frumoasa, avind atitea bucurii simple.

I. DESPRE BUCURIE, APATIE SI ENTUZIASM

Preliminarii si lamuriri

Apatie si Entuziasm sint doua cuvinte grecesti care numeau stari de spirit ideale, promovate de diferite scoli de gindire antice:
1. La sceptici, Aphateia insemna lipsa de suferinta, stare ideala care se obtine daca nu te atasezi de lucruri, pentru ca lucrurile nu sint oricum reale, si daca sint reale sint incognoscibile. Daca nu te atasezi de aceste lucruri, raplata este ataraxia, netulburarea, apatheia, lipsa de patimire si suferinta. A ajuns astazi sa insemne nepasarea.
2. La Platon, in dialogul Ion, Socrate vorbeste de Ion ca de un Entheosiasmos, adica de o putere divina care te pune in miscare la fel ca piatra magneziana, adica magnetul care atrage inelele de fier si le da puterea de a face si inelele acelasi lucru ca si piatra magnetica. Entuziastul este cel care este insuflat de zei, care este purtatorul unei puteri, a inspiratiei . A ajuns sa insemne astazi entuziasmul romantic, elanul vital al eroului gata de actiune si sacrificiu.
Asadar, apatia, stare de desprindere de cele lumesti, vazute, nu insemna deloc stare de nepasare, iar entuziasmul vechilor greci era mult mai aproape de definitiile pe care apostolul Pavel le da bucuriei inspirate de Duhul, decit de entuziasmul eroului din epoca romantica.
3. La apostolul Pavel apare in original in limba greaca un termen, astorgos termen care se refera la oamenii care si-au pierdut orice urma de afectiune naturala, fireasca, dragostea de tip STORGE, dragoste care face posibila relationarea noastra la familia apropiata.

Bucurati-va si iara-si zic bucurati-va – Entuziasmul crestinesc

Crestinismul nu are nimic de a face cu apatia sceptica, nici cu ataraxia, si nici cu entuziasmul de tip romantic.
Indemnul lui Cristos si a apostolului Pavel au fost la bucurie si entuziasm, dar la acea bucurie care vine din insuflarea Duhului pe care nu trebuie sa il intristam in noi. .
Bucurati-va si iara-si zic bucurati-va, spune apostolul inchis in lanturi. Paradoxal. Aici este vorba de altfel de pasiune, de un altfel de entuziasm.
CS. Lewis in ale sale Scrisori ale lui Zgindarila, sesizeaza ca ceva s-a intimplat cu bucuria crestina de ceva ani incoace, apoi Steinhard, reluind ideea in Jurnalul Fericirii incearca sa traga un semnal de alarma privitor la pierderea bucuriei elementare crestine. Care a devenit acreala deja.
Tot Noul Testament este plin de indemnuri la bucurie de vreme ce Mirele este cu noi si Duhul bucuriei ne locuieste.

II. INCEPUTUL SFIRSITULUI – VREMURILE DIN URMA

De 50 de ani incoace
Ce s-a intimplat insa cu Biserica lui Cristos, cea care ar trebui sa fie plina de entuziasm si in sens etimologic si in sens propriu chiar si in prigoane ca este apatica in toate sensurile? Ce se intimpla de citiva ani incoace ca predicile, cintarile si poeziile sint receptate cu tot mai putina emotie? Enoriasi si lucratori ne cufundam in programe si activitati care ne creeaza o falsa oboseala, pretext ideal pentru a ascunde lipsa de pasiune, de entuziasm.
Bifam activitatile religioase si plecam fara bucurie si participam la serviciile de inchinare cu tot mai putin entuziasm, batrinii nu mai au bucurie, tinerii nu mai au chef, adultii nu mai au pofta de prea multe. Aventurile misionare de pe vremea ratiilor de benzina si interzicerii manifestarilor publice sint lucruri deja uitate. Unii spun ca ar trebui sa avem din nou prigoana pentru a iesi din starea de lingoare si „balteala” generala despre care vorbea cu pasiune recent un coleg.

Care este cauza? O ALTA REALITATE
Nu pretindem ca am gasit diagnosticul final, piatra filozofala, cheia dezlegarii problemelor care ne framinta de cam 10 ani incoace pe unii, de 50 de ani pe altii.
Care este cauza reactiei atit de slabe la realitatea cotidiana, la normalitate, la actiunea zilnica?
Unul dintre raspunsuri poate fi: O ALTA REALITATE, o realitate virtuala, deformata, o pacaleala de autenticitate, o falsa participare la viata intermediata de un filtru care falsifica si deformeaza.
Orice dependent de droguri sau alcool stie ca pentru a obtine satisfatia de astazi, trebuie sa iei o doza mai mare ca ieri si miine bucuria va fi obtinuta de o supradoza. Ce placere mai poti gasi in apa dupa tuica, specialistii spun ca numai cu bere te mai poti drege.
De citiva ani incoace traim intr-o realitate inselatoare, intr-o camera cu oglinzi deformate, privind viata prin filtre de lumina si de adevar care functioneaza ca un drog si care in momentul in care cobori in realitate, realul, viata adevarata are gust de carton.

III. ASTORGOI- OAMENII VREMURILOR DIN URMA – TOT MAI MULTI – TOT MAI PUTINI

Asa cum precizam la inceput, de vreo 50 de ani incoace, o specie este pe cale de aparitie, o specie pe care in scrierea noastra o vom numi cu numele imprumutat de la apostolul Pavel, ASTORGOII, oamenii vremurilor din urma, carora sentimentele normale, naturale, mila, compasiunea, pasiunea, dragostea familiala. Astorgoii, oamenii care capata privirile sticloase imprumutate de pe ecranele televizoarelor.
Avem de-a face cu un fenomen in care o majoritate prefera sa se mute dincolo de viata reala, acolo unde incepe viata servita la filtru, strecurata ca nu te ineci cu prea multa autenticitate. Tatal minciunii a creat un nou sistem de a trai in minciuna, si-a rafinat sistemul prin care totul, chiar si ce este adevarat poate parea o mare minciuna, la fel ca in bilciul unde sint oglinzi deformate in labirintul cu sticle in care iesirile si chipurile sint toate inselatoare.
De o vreme incoace traim tot mai mult in viata pe sticla si tot mai putin in viata de dincolo de fereastra.
Avem tot mai multe emisiuni preferate si tot mai putine activitati preferate. Avem mai tot mai multi fani a tot felul de personaje si formatii, tot mai putini care au modele si invatatori sau maestrii la care sa mergi acasa.
Tot mai multi barbati pot sa se scoale la 3 noaptea sa urmareasca finalele in NBA sau cursele in direct de Fromula 1, prea putini mai sint amatorii unor nopti de veghe in rugaciune considerate plicticoase.
Tot mai multi care sint gata sa urmareasca interminabilele seriale ca Spitalul de Urgenta si ranile deschise de acolo, tot mai putini dispusi sa mearga intr-o vizita la spital de adevaratelea, pentru ca de pe ecran nu miroase a pansamente si a bolnav.
Tot mai multe femei sint gata sa petreaca in viata de familie a unor cadre de scena permanent aceleasi, mii de episoade de telenovele fara sfirsit, in care urmaresc personajele schimbind replici de un banal penibil, tot mai putine se bucura de scena casei lor in care se intimpla lucruri mult mai fascinante. Ba in ultimul timp au aparut emisiuni la care poti sta la nesfirsit sa privesti oameni ca si tine facind baie si mincind oua moi, asistind la spectacolul plictistor al vietii altora, pentru ca esti pacalit ca al tau este infinit mai lipsit de emotie.
Sotia nu mai traieste bucuria familiei si a casei pentru ca in telenovele este mai bine. Cum sa compari o viata de familie ca in telenovele cu viata ta de familie atit de putin palpitanta?
Sotul nu mai poate trai bucuria calma a mesei in familie pentru ca secretia de adrenalina este mai mare la meciurile de pe Eurosport, nu mai poate conduce cu 50 km la ora pentru ca a trait entuziasmul prin camera de pe masina lui Schumacher.
Tinerii nu mai traiesc bucuria de a face sport pentru ca au destul sport singeros pe ecranele de toate tipurile, fie de computer, fie de televizor,
Semanam cu animale haituite care vineaza repede mincarea pe la piata, somnorosi si cu ochii inrositi de uitat la televizor, nu ne mai putem privi vecinii in ochi in lift si ne enervam pe vinzatoarea care ne face sa pierdem episodul preferat datorita incetinelii ei. Ne culcam tirziu adormind in fata ecranului, ne sculam tirziu obositi de prea multe cite am aflat nu de cite am facut.
Si la boala tot ecranul este mingiiere. Lumea, comunitatea, biserica poate fi inlocuita cu o lume falsa care iti coboara in casa cind crezi ca vrei tu. Te duci sa duci cina la bolnavi si nici la rugaciune televizorul nu este oprit ca nu cumva sa se piarda ceva.
Ce bine ar fi sa avem televizoare pentru fiecare pentru sot, sotie si copii pentru ca telecomanda devine obiect de disputa cind se suprapun emisiunile preferate.
Nimeni nu mai citeste carti dintr-un capat in altul ca pe vremea cind cumparam cartite la pachet ca sa pui mina pe un roman bun, acum totul este pe casete video gata de inchiriat, totul este pe CD-uri, in forma digerabila. Copiilor nu le mai este motivata imaginatia de Jules Verne pentru ca au toate explicatiile din natura, toata viata le este sintetizata la Familia „DE CE” pe Fox Kids.
Copii invata sa citeasca, invata engleza, invata fara profesor si cu un terminal de sticla. Locul pedagogului din secolul trecut, al profesorului care dadea meditatii acasa este luat de tot felul de maimute care vorbesc de pe CD-uri.

Finalmente vom celebra lipsa Idealul este lipsa celuilalt, al aproapelui real si inlocuirea lui cu o intreaga lume, un univers constituit de comunitate informa DE DEPARTE, o lume in care copii nu vor mai vedea vaca bunicilor in mod real, ci numai la Animal planet, in care rasaritul soarelui il vedem doar pe Discovery, cui ar indrazni sa calatoreasca de placere i se ofera canalul Travel, este mai ieftin, alergarea se intimpla pe Eurosport, sederea la banca din fata portii ca prin Oltenia sau ziarul citit ca in Morometii este inlocuit de CNN si Euronews, iar biserica de TBN. Orice pentru oricine.

Cineva mi-a spus ca prefera sa stea sa se uite duminica dimineata pe TBN sau pe CBN pentru ca asculta o predica mai buna, isi bea ceaiul in liniste linga sotie, nu miroase nimeni a transpiratie linga el, ca la biserica, nu mai iese afara in frig si nici nu mai consuma benzina sau biletele de tramvai.
Tatal Minciunii ne ofera alternative mai comode, mai ispititoare pentru orice fata a realitatii prin tubul de sticla care se termina in fata ta. O proiectie de viata preparata cu grija si servita in portii care sa nu deranjeze sufletul.

Acum trei zile m-am intilnit cu un prieten, de departe. L-am intrebat ce efect a avut asupra lui 11 septembrie, fiind cetatean american, roman de origine emigrat de mai multa vreme. Mi-a spus ca, dureros, si constientiza faptul acesta, evenimentele l-au lasat destul de rece, pentru ca avea sentimentul de déja vu, se obisnuise cu imagini de acest fel, mai ales ca cei de la Hollywood le fac mult mai bine. Cu totii intr-un mod mai intens sau mai diluat am simtit acest lucru atunci, am avut senzatia ca nu este adevarat, ca este film, ca este un fel de Ziua Independentei.
Realitatea deformata intrata pe ecranele de sticla sau in ziare sau pe internet ne-a afectat dramatic capacitatea de reactie la realitatea cotidiana.
Accidentul, creierii imprastiati, oamenii striviti in caroserii nu ne fac sa ne gindim la granita dintre viata si moarte socul nu mai este destul de puternic, imaginile ne sint comune de la Reflectii Rutiere. Femeile de astazi lesina mult mai greu decit cele din secolul trecut de pe vremea domnului Goe si conduc mult mai bine. Simturile ni s-au atrofiat, sentimentele au palit in intensitate, avem singe tot mai rece. Pentru a motiva reactii normale, sentimente naturale este nevoie de ceva mult mai spectaculos, este nevoie de senzational, de stimuli tot mai puternici, de Surprize Surprize, de Iarta-Ma, de tot felul de improvizatii si teme cu variatiuni la viata, bine impanate cu dresuri regizorale si cu destul de mult sex ca doza sa fie destul de eficienta.

Ne miram ca doi romani din cinci sufera de depresii, cind, oricit ar fi omul de sarac, nu-si ia calorifer, dar isi ia televizor color?
Asa vom ajunge ca in 2020 bolile psihice vor ocupa in Romania locul I in topul bolilor care solicita atentie speciala, spunea Daniela Bartos, ministrul sanatatii in 24 nov.
Tot mai uscati, tot mai apatici, mai nesimtitori, mai greu de impresionat pentru ca dozele de viata pe care le luam de pe micul ecran sint stimulente prea puternice fata de care viata reala nu mai are nici farmec, nici emotie, nici culoare si nici gust. Emisiunile si filmele cu rotunde, triunghiuri si patrate ne condamna o intreaga generatie la a deveni NESIMTITORI, fara sentimente naturale, devenim ASTORGOI, oameni care simtim tot mai putin la ceea ce se intimpla linga noi. Asta poate fi calea sigura pentru a nu te apropia de cel cazut pentru a-l ridica, sa nu mai aperi pe cel batut. Asa nu mai este greu de inteles cum echipajul unei ambulante lasa un bolnav sa moara in strada cu perfuziile in miini si cum un copil moare abandonat de frig in tren.

Priviti la desenele animate pe care le urmaresc copii nostrii in care personajel nu vorbesc decit urlind, facind miscarii ample si exagerate, s-a dus vremea lui Tom si Jerry care se fugareau nevinovati, totul este la o alta dimensiune a miscarii, culorile se schimba repede, videoclipurile sint tot mai rapide.
O noua specie, cu picioare mai scurte, cu miini atrofiate cu sezutul lipit de fotolii, cu degete antrenate la pop-corn, dar cu ochi din ce in ce mai mari, pregatiti pentru noile ecrane plate, cu urechi mai fine pentru noile sisteme de sonoritare este pe cale de aparitie – ASTORGOII – NESIMTITORII, un nou neam, cei lipsiti de dragostea si sentimentele firesti din cauza dozelor prea mari de sentimente invalmasite pe ecran. Ne plingem de ca sintem inconjurati de nesimtiti de toate felurile, asta este noul pas in decadere, specie noua purtatoare a unui handicap cumplit, atrofierea INIMII, a sentimentului natural.
Ma intreb ce doza le va trebui copiilor nostrii pentru a putea sa le declansam lacrimi si impresii, daca noua ne trebuie doua ore de tot feul de Suprize ca sa lacrimezi.

IV. ANTIDOTUL

Care este solutia?
Scoaterea televizorului?
Nu este singura problema, mai este si computerul, mai este si ziarul.
Avem atitea canale de otrava care ni se scurg in case si care ne-au afectat de 50 de ani incoace toate reflexele emotionale. Sintem afectati mai mult decit am putea crede.

Care au fost solutiile de urgenta luate de biserici?
Aducerea distractiei si adrenalinei pe scena. Amvonul a fost condamnat la disparitie in unele biserici ceea ce arata o schimbare dramatica a modelelor eclesiale. In locul amvonului s-a nascut o scena cu jocuri de lumini, cu reflectoare, pentru alungarea plictiselii si apatiei, prin programe noi, prin predicatori noi, care predica din gluma in gluma si nu din verset in verset.
Predicatorul plin de autoritate cu voce profetica a fost inlocuit de tot felul de mascarici pe care ii putem vedea pe canalele de televiziune religioase, noi profeti facuti de manageri, impresari, machiori si regizori, nu de Duhul.
Noi masuri de decibeli, boxe si formatii, grupe de tot felul care inlocuiesc Cuvintul cu Sunetul, rostirea cu imaginea. Comunitati respectabile simt nevoia sa isi orneze sanctuarele cu ecrane uriase pe care sa proiecteze ilustratiile si mici filmulete relative la mesaj. Generatiile noastre nu mai pot asculta cuvinte mai lungi de 20 de minute, dar pot urmari imagini cite o ora si jumatate.
Unde sint Spurgeon si Wesley si Moody care nu aveau la dispozitie nici macar retroproiectoare?
Studiile biblice pe grupuri sau nu, indeletnicire fara prea multe emotii, a fost inlocuit de un fel de sedinte de vindecari, de un fel de spiritism sau de orice altceva pentru a crea senzatiile tari de care sintem privati altfel la biserica, binecuvintari de la Toronto sau de pe aiurea sint destinate sa emotioneze o generatie careia i s-a tocit capacitatea de a simti.
Biserica devine o mare scena pe care se intimpla lucruri care trebuie sa intre in competitie cu ce se intimpla pe micul ecran.

Vom incerca sa cautam impreuna, empiric, la risc un prim pas spre o posibila solutie pentru ca intr-un fel, nimic nu este nou sub soare si chiar pe vremea apostolilor oamenii erau in cautarea de noi senzatii, dupa ce razboaiele Romei se sfirsisera. Razboinicii romani, lacomi de realitatea cimpului de lupta au creat Circul si gladiatorii si poporul asta astepta: Circ si Piine. Grecii, nostalgici dupa vremea in care chiar se facea scoala in Academia lui Platon si Lyceumul lui Aristotel, au creat Agora in care discutau nimicuri, dornici doar de noutati.
Diavolul a fost dintodeauna specialistul crearii de INLOCUITORI pentru a te DISTRAGE (vezi Distractie) de la viata.
Deformarea este tot atit de mare ca si la copiii care se intoxica cu laptele de mama si nu pot incurgita decit laptele praf preparat special pentru ei. De cincizeci de ani incoace, simptomatic sintem lacomi de inlocuitori de tot felul, nu numai de musama in loc de piele si margarina in loc de unt, de cubulete de supa in loc de patrunjel, di de INLOCUITORI DE VIATA pentru insasi VIATA.
Problema noastra nu o rezolvam aruncind pe fereastra televizoarele, poate este un inceput sa incercam sa le controlam, pentru ca boala este mult mai intinsa. Deformarea si oferta de inlocuitori de realitate este mult mai subtila.
Probabil va trebui sa intervenim intr-adevar radical in programe si in viata si organizarea bisericii. Poate va trebui sa raspundem cu un alt chip, chipului veacului acestuia care incearca sa ne intre in biserica, dar pina la reforme instutionale intelepte si nu doar de forma, mai sint alte lucruri de rezolvat.
Probabil secolul urmator va trebui sa pregatim biserica pentru a vietui in catastrofa relationala fara a deveni biserica pe internet sau un fel de TBN adus la cote inimaginabile, un fel de biserica televizata.

Dar inainte de asta trebuie sa incepem cu citeva lucruri marunte: trebuie inceput cu restaurarea a ceea ce s-a stricat mai tare in urma acestei campanii a Celui Mincinos: capacitatea de a simti normal, de a reactiona normal la viata normala. Trebuie sa incercam sa reintram in viata normala, sa revenim cu picioarele pe pamant, sa incercam sa vedem viata de dincolo de ferestrele noastre asa cum este.
Incercati urmatoarele lucruri, par marunte si nu avem mai multe argumente decit experimentul, puteti sa incercati doar citeva:

1. Opriti pentru cel putin o saptamina televizorul, internetul, computerul, aparatele de radio, cam tot ce se baga in priza si face zgomot si aduce o altfel de viata in viata dumneavoastra. Asta va crea o liniste ciudata, neobisnuita si acest neobisnuit va crea crize. Gustul adevaratei vieti vi se va parea ca si gustul cafelei preferate pe care incercati sa o beti dupa ce ati mincat seminte de floarea soarelui sarate. Dezleaga legaturile robiei.
2. Sarbatoriti micile bucurii ale familiei. Daca tot s-a facut liniste, umpleti spatiul obtinut cu micile bucurii pe care de obicei le consideram poveri: scincetul copiluli de scutec, intrebarile nesfirsite ale copiilor de scoala. Abia acum, dupa ce ai inchis televizorul si indraznesti, ai curajul si vointa sa nu te mai uiti la Tinar si nelinistit, observi ca ai in casa un adolescent deja TINAR SI NELINISTIT care are nevoie de un prieten si de un maestru, are nevoie de un tata real, nu de un mare absent care se muta de pe fotoliu pe canapea in fata televizorului sau care nu se vede de ziar. Daca nu, se duce la internet si isi cauta pe situri prieteni si prietene. Bucura-te de obisnuit de lucuri mici care compun viata minunata. Viata nu este compusa doar din orele care trebuie sa se scurga mai repede pina incepe emisiunea preferata, iar copii sint doar obstacole in fata ecranului pe care trebuie sa ii fugarim inainte de pierde faza.
3. Reveniti la obiceiurile clasice, cum ar fi rugaciunea la masa cu totii, fara muzica si fara zgomot, fara a minca in fuga si fiecare pe unde apuca, reveniti la masa familiala comuna, chiar daca sint stiri. Rugaciunea cu copiii seara la pat, rugaciunea in genunchi, povestea de seara pentru copii, statul de vorba la cafea cu sotia.
4. Asculta povestile celor din casa. Revenirea la obiceiurile clasice te vor obliga sa petreci mai mult timp de relatie cu cei ai casei. Invata sa asculti cu atentie intimplarile banale de peste zi ale celor din casa, toate nimicurile care s-au intimplat sotiei tale in asa de putin fascinanta zi de spalat vase, aspirat, intins rufe pe balcon, ce au facut copiii la gradinita si la scoala. Nu este important chiar ce au facut, dar este important cum iti povestesc. Este un univers mai plin de surprize decit Discovery. Iti vei redescoperi sotia. Unii asa s-au reindragostit de sotiile lor dupa 20 de ani.
5. Entuziasmeaza-te, lasa-te entusiasmat de MULTUMIRE. Scriptura spune ca oamenii in vremurile din urma vor fi nemultumitori, pentru ca nu cistiga bucatariile promise la diverse emisiuni sau apartamentul in orasul tau sau masina de care au noroc altii. Multumeste pentru lucrurile simple pe care le ai deja, pentru BUCURIILE SIMPLE, pentru mersul simplu fara dureri reumatice, pentru aplecatul elastic sa te inchei la sireturi fara durerile de sciatica, mestecatul fara durerile provocate de afte, vederea fara dureri conjunctivale. Dupa o boala sau dupa un regim restrictiv, puscarie sau armata, tuturor ne vine pofta de viata si bucuria.
6. Fii atent la cei din jurul tau, cultiva-ti apropiatii. Un film te poate face sa uiti ca esti la televizor, altii pot deveni obstacole in calea actiunii care este pe ecran, te poti certa violent pentru a vedea emisiunea preferata. Scriptura ne spune ca oamenii vor fi atunci IUBITORI DE SINE. Inchide lumea care iti intra in viata pe alta parte pentru a te bucura de apropiatii pe are Dumnezeu ti i-a daruit ca sa nu te izbaveasca de iubirea prea mare de sine.
7. Renunta la tichete, cupoane, capace, etichete, bilete si decupaturi de trimis pentru a cistiga tot felul de lucruri la noroc si nemuncite. Ce ironie ar fi sa te faci de ris ca ai cistigat cine stie ce aparat de radio cu eticheta unei beri sau a unui pachet de tigari. Scriptura spune ca oamenii in vremurile din urma vor fi iubitori de bani si cistig murdar. Ai puterea de a te risca sa nu dea norocul peste tine, inchide-ti ochii si urechile cind pe la televizor te ispiteste trimiterea de capace de margarina pentru o bucatarie complet utilata. Este doar un exercitiu spiritual.
8. Regindeste-ti toata viata sociala. Fa-ti ordine in relatii – invita-ti prietenii nu numai sa vedeti serialul preferat impreuna, ci sa faceti o prajitura impreuna, la imbaierea copilului, la reparatia masinii impreuna, la un picnic in mijlocul naturii, nu doar la meciuri si emisiuni preferate. Gaseste forme de socializare care sa scoata din perspectiva televizorul. Trist, se inmpla sa ne viziteze prieteni dragi ca toti sa ne uitam pe fereastra de sticla care da in lumea diforma a minciunilor frumos ambalate. Ne uitam cu totii la televizor ca sa ne luam doza impreuna. Scrie scrisori vecinilor, reia invitatiile clasice din secolul trecut la ceaiuri cu dulceata din lumea lui Caragiale in care pina si domnul Goe era usor simtitoriu.
9. Regindeste intregul sistemul de autoritate in care te afli. Familie, Biserica, Societate, dezintoxicidu-te de felul in care iti vinde mass-media sistemul de autoritate de astazi. Scriptura ne arata in Timotei ca in vremurile din urma oamenii nu se vor mai supune nici unui fel de autoritate naturala, familiala, sociala. Mesajele pe care le primesc copiii dumneavoastra pe ProFM sint in genul ASCULTA-TI MUZICA SI N-ASCULTA DE NIMENI.
10. Fa acelasi lucru cu standardele morale si principiile. Fara limite, este lozinca lumii postmoderne in care traim. Traducind corect textul lui Pavel catre Timotei, aflam ca oamenilor din vremurile din urma li se va parea prea mult orice fel de limita morala, orice conventie sociala, orice ingradire a bunului simt natural. Revistele ca Avantaje sau chiar nevinovata Femeia au din ce in ce mai multe articole in care adulterul este o alternativa decenta, un fel de tratament de stress. Schimbarea partenerului este benefica, chiar eliberatoare. Renunta la revista preferata, chiar daca vei pierde reteta lunii pentru care si asa nu ai incrediente sa o prepari.
11. Evita scenele tari de orice fel la televizor, intra, daca vrei, in scenele tari din viata. O vizita la spital, la un azil de batrini ti-ar oferi mai multe istorii decit cele de la Surprize, surprize, la un orfelinat sau la un ospiciu, chiar in puscarie, daca ai acces, ai putea afla mai multe istorii si mult mai palpitante decit cele de la emisiunea Iarta-ma. O asemenea portie de viata reala te-ar ajuta sa gusti viata ta mai mult si sa te bucuri de normalitatea pierduta prin atacul mass-mediei asupra simturilor.
12. Du-te regulat la o biserica si fii consecvent si credincios fata de acest lucru. Sa nu ai doar o forma de evlavie in care ai bifat activitatile, implica-te activ in ceva, in orice, dar fa cu inima, cu tot sufletul ceea ce faci. Incearca sa nu ai activitati preferate doar
Si chiar de ar fi sa se internetizeze biserica, sa se eletronizeze fratietatea, sa fie mai comod stind la o slujba la televizor, revino la ceea ce ai invatat de la mama ta si bunica ta, Timotee, la lucrurile clasice, revino la VIATA INSASI.

Pastor Marius David Cruceru