Este ziua lui Isus!


 DETALII ARTICOL


Grija de frati - Supuneti-va unii altora
adaugat la data 2005-05-27 16:11:16

Grija de frati

Cuprins de Simon Schrock

4

"Supuneti-va unii altora"

"Mie nu-mi dicteaza nimeni. Sa nu-mi spuneti mie ce sa fac. Ma descurc eu si singur. Fac ce vreau si fac ce-mi place!" Nu vi se pare ca ati mai auzit undeva aceste cuvinte?

Sa ne inchipuim ca tocmai ati terminat de expus seria de motive pentru care propuneti ca o oarecare lucrare sa se faca in biserica si sinteti foarte convins ca aveti perfecta dreptate, numai ca ... ceilalti vad altfel si nu sint de acord. Ce veti face? Oare nu ginditi: "La sedinta urmatoare nici nu mai vin!" ?

Ati vazut vreodata doi oameni care se invita reciproc sa paseasca primul in fata unei usi deschise si niciunul nu vrea sa cedeze? Aparenta lor politete s-a poticnit in incapatinarea amindorura: niciunul nu vrea sa fie primul!

Ce este rau cu cele trei atitudini de mai sus? Nu avem dreptul sa mergem de capul nostru? Nu avem dreptul sa ne suparam cind nu se tine seama de parerea noastra? Nu avem dreptul sa fim cei mai smeriti si sa fim "mindri" de smerenia noastra?

Biblia ne spune ca cei care vor sa placa Domnului trebuie sa renunte de buna voie la toate aceste "drepturi" ale mindriei: si toti in legaturile voastre sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci "Dumnezeu sta impotriva celor mindri, dar celor smeriti le da har" (1 Petru 5:5).

La o ultima analiza, nimeni nu poate face chiar tot ce vrea si nimeni nu poate trai singur. (Imi aduc aminte ca poetul si profesorul Ioan Alexandru ne povestea la Universitatea Populara din Bucuresti despre dialogul pe care-l avusese cu un "liber cugetator". Tinarul se apropiase de profesor politicos, dar oarecum categoric in critica sa: "Domnule profesor, nu inteleg de ce legati dumneavoastra fericirea de cunoasterea lui Dumnezeu si de trairea in ascultare de El. Eu sint un ateu "liber cugetator" si sint foarte fericit si fara Dumnezeul de care vorbiti dumneavoastra. Nu inteleg cum as putea fi fericit daca ar trebui sa ma supun unei forte superioare mie si sa traiesc in dependenta totala de vointa ei". Replica profesorului a venit repede si plina de ... poezie: "Data viitoare cind ti-e foame sa nu te mai duci la cantina, ci sa maninci din tine. Altfel, de fiecare data cind treci pragul cantinei, semnezi prin chiar faptul acesta declaratia ta de dependenta; depinzi de bucataresele de la cantina. Du-te la ele si intreaba-le de unde au mincarea pe care ti-o pun in farfurie. Ele te vor trimite la plantele si animalele cimpului. Intreaba-le pe ele de unde vin si te vor trimite la vint, la soare si la ploaie. Intreaba vintul, soarele si ploaia de unde vin si-ti vor raspunde: "De la Dumnezeu!" Daca nu vrei sa depinzi de Dumnezeu, cind ti-e foame data viitoare incearca sa maninci ... din tine. Maninca-ti degetele miinii, urechile si pulpa de la picior, ateule!")

Depindem cu totii unii de ceilalti si cu toti depindem de Dumnezeu si de bunavointa Lui.

Daca vrem sa fim dupa voia lui Dumnezeu trebuie sa invatam sa ne supunem Lui si sa ne supunem si unii altora. Iata care este indemnul pe care ni-l da Biblia: "Multumiti intotdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Christos. Supuneti-va unii altora in frica lui Christos" (Efes. 5:20-21).

Cine reuseste sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru toate lucrurile intelege ca trebuie sa accepte viata asa cum este ea rinduita de Dumnezeu. Acesta este primul pas spre supunere. Al doilea pas este sa invatam sa ne supunem si unii altora, cautind ceea ce este bine in fata Domnului ("in frica lui Christos").

A te supune vine de la expresia greaca: "hupo meno" care se poate traduce prin: "a te aseza in linie", a te subordona, a asculta de glasul superiorului in armata. Dumnezeu a rinduit ca lumea aceasta sa fie guvernata de anumite forme de autoritate si noi trebuie sa ne subordonam lor. Lumea s-ar prabusi in anarhie si-n haos daca nu ar exista aceste forme de subordonare si de cooperare.

Autoritatea suprema

Cea dintii si cea mai mare autoritate este Dumnezeu. Psalmistul scrie: "Incredinteaza-ti soarta in mina Domnului, increde-te in El, si El va lucra" (Psalm 37:5). Noul Testament reia aceasta tema: "Supuneti-va dar lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului, si el va fugi de la voi" (Iacov 4:7). Biblia ne atrage atentia ca exista doua puteri cosmice: Dumnezeu si Satana. Lui Dumnezeu trebuie sa ne supunem, iar lui Satana trebuie sa ne impotrivim.

Exista o categorie de naivi care cred ca pot trai intr-o neutralitate comoda: nici supunindu-se lui Dumnezeu si nici impotrivindu-se prea mult diavolului. O astfel de stare este iluzorie, nascuta din lucrarea de inselaciune desfasurata in lume de Satana. Ne-am nascut intr-un univers sfirtecat de o infruntare cosmica, careia, chiar daca nu o intelegem pe deplin trebuie sa-i facem fata. Nu exista independenta. Trebuie sa ne supunem sau lui Dumnezeu, sau lui Satana si sistemului sau, numit "lumea de acum".

"Dar fac ce vreau si nu ascult de nimeni!" Dragul meu, asa ceva nu se poate. Sau esti cu Dumnezeu sau cu Satana. Domnul Isus clarifica lucrul acesta cind zice: "Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea, si cine nu stringe cu Mine, risipeste" (Mat. 12:30). Este absurd sa crezi ca se poate sa fi neutru. Nu depinde de tine: "Cine nu este cu Mine, este impotriva Mea".

Supunerea fata de Dumnezeu si acceptarea lui Isus ca Domn sint lucruri de cea mai mare insemnatate. Cei care se dau acum de partea Lui, vor gusta in final cu El din cupa victoriei. Cei care I se impotrivesc acum, vor ingenunchea odata inaintea Lui la marea Judecata. Biblia spune: "Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca o judecata impotriva tuturor, si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate faptele nelegiuite pe care le-au facut in chip nelegiuit, si de toate cuvintele de ocara, pe care le-au rostit impotriva Lui acesti pacatosi nelegiuiti" (Iuda 14,15). Cine vrea sa vada ca nu exista neutralitate, sa examineze cu atentie continutul "injuraturilor" de care este plin vocabularul oamenilor din lume. Nu este clar ca cele mai multe sint indreptate impotriva lui Dumnezeu si a lucrurilor Lui sfinte? Va veni o vreme cind acesti ignoranti atei vor plati pentru naivitatea lor vinovata. Biblia spune: "Pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamint si de sub pamint, si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Christos este Domnul" (Filip. 2:10-11). Indemnul subinteles in acest text este urmatorul: "Supune-te Celui biruitor acum, pentru ca sa ai in final parte de biruinta. Daca faci aceasta, in ziua Domnului vei fi de partea celor binecuvintati.

Respecta-i pe cei mai in virsta

Cea de a doua baza de autoritate in Biserica si in societate sint cei mai in virsta. Iata indemnul pe care-l gasim in 1 Petru 5:5: "Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrini. si toti, in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci, Dumnezeu sta impotriva celor mindri, dar celor smeriti le da har".

Tinerii inchipuiti, care vor sa aibe ultimul cuvint si vor sa rastoarne lumea cu susul in jos, aruncindu-i la cosul istoriei pe cei batrini, se nenorocesc singuri. Proverbul romknesc intelept spune: "Cine nu are batrini sa si-i cumpere". Adolescentii care cred ca pot inlocui experienta de o viata a batrinilor cu "cunostintele" acumulate in scoli n-au nici un habar de viata. scolile lumii nu fac doi bani in comparatie cu scoala vietii! Din punct de vedere crestin, orice batjocorire a celor mai in virsta si orice rebeliune impotriva ordinii stabilite este o violare a unui principiu fundamental al Scripturii.

In practica, asa numitul "conflict intre generatii" nu este nimic altceva decit o dovada a faptului ca nu ne "impodobim cu smerenie in legaturile noastre" si ca nu vrem "sa ne supunem unii altora". Avem la fel de multa nevoie si de intelepciunea echilibrata a batrinilor si de entuziasmul debordant si neformalist al tinerilor. Aceste doua realitati sint ca frina si motorul automobilului. Vai de masina care nu are motor, dar vai si de masina care nu are frine!

Supune-te Bisericii

Cea de a treia autoritate rinduita de Dumnezeu este Biserica: "Ascultati de mai marii vostri, si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinind, caci asa ceva nu v-ar fi de niciun folos" (Evrei 13:17). Biserica este familia copiilor lui Dumnezeu si in aceasta familie unii sint rinduiti sa conduca. Dumnezeu ne indeamna sa acceptam aceasta ordine pentru ca activitatea acestor lideri spirituali sa poata fi facuta cu bucurie. Nu-i necesar ca sa le mai ingreunam si noi lucrarea. Au si asa o sarcina destul de grea. Chiar si atunci cind un astfel de conducator al Bisericii este gresit intr-o anumita privinta, mult mai mult se poate indrepta daca cei ce vor sa-l ajute fac aceasta intr-un spirit de supunere, decit daca o fac intr-un duh de impotrivire. Majoritatea impasurilor care au dus si duc la ruperi de Biserici si la suferinte nenecesare provin nu dintr-o problema de "dreptate", ci din una de atitudine. Relatiile de supunere sint la fel si in Biserica si in familie. Cind vrei sa faci o "limpezire" a treburilor din Biserica intreaba-te: "Mi-ar placea ca sotia mea sa incerce sa rezolve problemele de acasa prin aceeasi metoda pe care o folosesc eu fata de conducatorii Bisericii?"

Supune-te formelor de guvernamint

A patra autoritate rinduita de Dumnezeu este forma de guvernamint a tarii: "Fiti supusi oricarei stapiniri omenesti, pentru Domnul; atit imparatului, ca inalt stapinitor, cit si dregatorilor, ca unii care sint trimisi de el sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine" (1 Petru 2:13-14).

Cele patru forme de supunere enumerate mai sus sint importante si numai cel care se incadreaza in ele poate deveni ceea ce vrea Dumnezeu sa-l faca. Totusi, in afara celor patru, mai exista una fara de care nu vom putea sa mergem prea departe in viata si nu vom reusi sa facem prea multe: supunerea unii catre altii: "Supuneti-va unii altora in frica lui Christos" (Efes. 5:21). "si toti in legaturile voastre sa fiti impodobiti cu smerenie" (1 Petru 5:5). Imparatia lui Dumnezeu este un regat al iubirii si nicaieri nu se exprima mai frumos aceasta iubire ca intr-un caracter smerit, gata sa se puna la dispozitia altora in slujire.

Exemplul suprem

Domnul Isus este modelul suprem al supunerii si slujirii din iubire. Din pruncie si pina la Golgota, Domnul Isus a fost "unul venit ca sa slujeasca" (Marcu 10:45). Priviti-L ducindu-si crucea spre dealul Capatinii. Auziti-l cum ofteaza si infiorati-va cind cade sub povara ei. De crucea aceea erau atirnate toate pacatele lumii de la Adam si pina la ultimul om care se va naste in lume. Admirati-L cum stie sa ne slujeasca noua si cum stie sa se supuna hotaririi Tatalui din ceruri. Ar fi putut sa cheme legiunile de ingeri ca sa-L scape, dar n-a facut-o. Era Atotputernic, dar a acceptat sa fie scuipat si schingiuit de oamenii pe care i-a creat din dragoste. Din cauza ca m-a iubit pe mine, a suferit rusinea si a murit moarte de tilhar pe cruce.

Imaginati-va cum a aratat lucrarea Domnului Isus privita din ceruri. Cautati sa patrundeti dincolo de slava si sa-L vedeti pe Isus stind pe tron, in toata splendoarea si stralucirea dumnezeirii Sale. Are frumusetea si desavirsirea slavei de Dumnezeu. Nimic nu-i lipseste. Cautati sa va imaginati apoi o scara lunga care coboara din cer spre pamint si priviti-L pe acest Isus cum coboara, treapta dupa treapta, parasind slava cerului si intrind in atmosfera poluata de pacat a pamintului. Omenirea zace in cel rau si miroase urit in starea ei de putrefactie. El se umileste atit de mult incit accepta sa spele picioarele acestei umanitati murdarite de pacat. La picioarele scarii, imaginati-va lupii vicleni, rai si cruzi care asteapta sa-L sfisie. El vine sa se umileasca si sa spele picioarele minjite ale omenirii. Apoi, se lasa prins de ei, ca un Miel blind, accepta sa fie scuipat de aceasta haita nebuna si li se da in miini de buna voie ca sa fie schingiuit si apoi sfisiat pe lemnul crucii. Toate acestea le-a facut pentru ca te-a slujit pe tine si pe mine, facindu-se "urzitorul unei mintuiri vesnice". Acesta este Domnul care ne cheama in imparatia Lui si ne indeamna sa invatam si noi sa ne supunem unii altora si "sa fim impodobiti cu smerenie in legaturile noastre".

Cei mai multi dintre noi nu am vrea sa ne supunem nimanui. Ni se pare ca sintem prea destepti si prea priceputi ca sa ne umilim inaintea altora. Educatia noastra, diplomele cucerite, nivelul de civilizatie si mai ales ... stravechea mindrie nu ne lasa sa ne mai imbracam cu smerenie in legaturile noastre. Nu mai avem intre noi slujirea in spiritul Mielului lui Dumnezeu. Ne-am insusit mai degraba incapatinarea catirului care se intoarce cu spatele la stapin si face praf, cautind sa-l loveasca cu copita.

Cum va putea magarul acesta violent sa se incadreze in lucrarea Bisericii? Trebuie sa ne pocaim cu totii si sa ne intoarcem la simplitatea si autoritatea Cuvintului lui Dumnezeu. Chiar daca traim intr-o lume complexa, principiile Bibliei au ramas aceleasi. Biserica n-ar trebui sa coboare standardul la nivelul pornirilor membrilor firesti. Liderii duhovnicesti trebuie sa dea tonul unei vieti de smerenie si supunere, iar ceilalti trebuie sa se supuna lor, "din pricina lui Christos".

Testul supunerii

Iata cum este pus la incercare in Biserica spiritul nostru de supunere. Adunarea stabileste un anumit standard de sfintenie si imediat unul sau doi dintre membrii Bisericii nu vor sa-l urmeze. "Nu sintem de acord" spun ei cu tarie. Reactia lor seamana mai mult cu lovitura de magar, decit cu spiritul blind al mielului. Credinciosii s-au deprins sa fie mai incapatinati in lucrurile "mici" ale disciplinei Bisericesti, decit a fost Domnul Isus cind I s-a propus sa lase slava si sa "ia chip de rob, facindu-se asemenea oamenilor". Cunosc tinere din Biserica care s-au suparat mai mult pentru citiva centimetri la lungimea rochiei, decit s-a suparat Christos ca a trebuit sa moara pentru aceasta incapatinare la Cruce. Frati s-au jignit mai mult unul pe celalalt pentru un anumit fel de tuns sau pieptanatura, decit s-a jignit Domnul cind a trebuit sa se aseze intre doi tilhari ca sa-i mintuiasca. Loviturile incapatinate de copite marcheaza viata Bisericilor de azi mai mult decit dovezile minunate de supunere. Toti suferim si, in strafundul sufletului, toti stim ca "nu se merita".

(Fratele Richard {urmbrand imi povestea odata ca tocmai vizitase o adunare crestina divizata din cauza parerii despre libertatea femeii de a purta palarie in locul traditionalului batic. "Le-am spus repede care este solutia", a spus dinsul. "Nu avea rost sa se certe pentru asemenea fleacuri. Le-am spus sa poarte de-acum incolo si batic si palarie: cele care vor palarie sa poarte baticul sub palarie, iar cele care vor batic, sa poarte palaria sub batic!" Probabil ca nu v-a scapat ironia din sfatul fratelui Richard. Ea marca de fapt mustrarea pentru o adunare care se impiedica in "fleacuri", cind lumea pacatoasa ii astepta afara cu Evanghelia.)

Ce vrem sa spunem cu aceasta? Vrem sa spunem ca de-acum nimeni nu mai are voie sa gindeasca si sa-si spuna parerea de frica sa nu intre in conflict cu Biserica si sa fie acuzat de nesupunere? Fireste ca nu. Poti gindi si poti vorbi cit vrei si cu cine vrei. Dar trebuie sa inveti sa faci toate acestea intr-un spirit de smerenie si de supunere. De pe pozitia mielului, poti oricind zice: "Ajuta-ma in aceasta problema. Nu inteleg de ce este asa". Nu spune in incapatinarea magarului: "Regula aceasta stupida nu are nici un sens".

Multi credinciosi din Biserica se lipsesc singuri de binecuvintari, nefiind niciodata gata sa ceara lamuriri sau sa se lase ajutati de ceilalti. S-ar putea ca problema ta sa fie de natura financiara sau de natura spirituala; nu conteaza. Du-te la fratii tai si cere-le ajutorul. Daca-ti ofera bani, nu fi prea mindru ca sa-i primesti. Daca-ti atrag atentia ca te afli pe un drum gresit, supune-te lor si urmeaza-le sfatul. Nu te grabi sa contrazici, asculta, cauta sa intelegi si implineste. Aceasta este cea mai sigura cale spre binecuvintare.

Supunerea te scuteste

De ce sa ma supun autoritatii? De ce sa ascult de tata? De ce sa ascult de cei ce conduc Biserica? De ce sa ma supun altora? Supunerea ne aduce o forma de protectie, ea ne scuteste de atacurile spirituale ale diavolului. Supunerea este ca o umbrela care te poate scuti de torentele ploii. Supunerea ne scuteste sa infruntam singuri sagetile arzatoare ale celui rau. Daca tatal tau iti spune: "mai bine nu te duce seara aceasta ..." , fa bine si asculta-l. S-ar putea sa fie sfatul care te scuteste de o primejdie nebanuita. Daca autoritatile iti spun: "Condu cu maximum 65 de mile pe ora", stai in aceasta viteza, considerind-o limita care desparte o calatorie placuta de una care ti-ar putea lasa un gust amar in gura. Daca cei din Biserica iti spun ca nu este bine sa asculti un anume fel de muzica, asculta-i, caci va fi spre binele tau. Cei carora le-a dat Dumnezeu autoritate asupra ta nu-ti vor raul, ci dimpotriva, sa te pazeasca de primejdie.

Cind raspunzi obraznic: "Ba ma duc tata, regulile acestea fixate de tine n-au nici o noima" sau "Fac ce vreau cu viata mea" sau "Sint destul de mare ca sa ma conduc si singur", nu faci altceva decit sa iesi singur de sub umbrela protectoare si sa te asezi in calea atacurilor diavolului. Lipsa de supune fata de autoritatea protectoare stabilita de Dumnezeu este responsabila pentru majoritatea suferintelor inutile pe care ni le-am provocat singuri. Daca am fi ascultat, am fi avut parte de bucurie si de biruinta.








  MENIU PRINCIPAL


  RESURSE GRATUITE


  GALERIE FOTO

Ogoarele sunt gata de recolta...

  RECOMANDARI



  RETEA SITE-URI


  PARTENERI
  STATISTICI SITE
 » total afisari: 3343955
 » vizite unice: 376113
 » vizitatori online: 3

  DIVERSE/PROMO
 
gradinita crestina Samariteanul